sâmbătă, 4 februarie 2017

Lănţişorul de argint (1)

Soarele cerne printre nori viorii
umbre prelungi pe-alei triste, pustii,
vântul alintă, frunze şoptesc,
de neînţeles, un secret nelumesc.

Ea păşeşte alene printre umbrele dese,
vântul prin plete tandru-i se ţese,
în privire-i sticleşte o urmă de teamă,
dar iubirea-i ispita ce-o leagă şi-o cheamă.

În noaptea adâncă, cu surâsul pe gură,
cu ochii arzători, cu vorbe ce fură
suflarea oricui le-ascultă, le soarbe,
mângâieri pricepute şi dorinţe vii, oarbe,

el o aşteaptă ca pe stropul de ploaie,
însetat de lumina din cosiţa-i bălaie,
de căldura din trupu-i mlădiu şi subţire,
de inima ei, dar nu de iubire.

O cuprinde în braţe, o sărută aprins
pe buze, pe pleoape, pe-obrazul încins.
Ea îşi răsfiră degete blânde
prin părul lui negru, deodată flămânde.

El îşi coboară sărutul uşor,
apoi se retrage fulgerat. Cu un nor
în privire care-acuză şi arde
o împinge cu ură. Ea ţipă şi cade.

El se întoarce şi pleacă. Ea-l cheamă
cu glasul firav şi cuprinsă de teamă.
Îl întreabă de ce, îl imploră să stea.
El se opreşte cu spinarea la ea.

"Fată nebună, nu chema ce nu ştii
când umbli prin noapte pe-alei triste, pustii.
În noapte se-ascund fioroase secrete.
Mă mână spre tine nu iubire, ci sete.

Azi te-a salvat lănţişorul de-argint,
dar când mai tânjeşti sărutări şi alint
mă caută iar printre umbrele nopţii
de vrei să încerci cărările sorţii."

Apoi o priveşte. Pe obraz o arsură
se închide-n secunde, iar, prin zâmbet, în gură
doi colţi ascuţiţi îi coboară lucind.
"Mi-e sete de tine, mi-e sete şi jind."
(2017)

Continuarea aici.
Alte scrieri sub acelaşi titlu s-au reunit în tabelul gazdei noastre, Eddie .

8 comentarii :

  1. Norocul meu că am citit în plină zi, altfel cine știe ce cosmaruri aș fi avut... Glumesc, e surprinzătoare ideea.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Recunosc (cu oarecare jenă) că mă fascinează creaturile aceasta fantastice și însetate, contradicția dintre prădător și conștiință, dintre setea ucigătoare și iubire. Poate am să continui povestea și am să-i găsesc un happy-end. Nu de alta, dar fiica mea a fost dezamăgită de lipsa sentimentelor în poezie. 😁

      Ștergere
  2. Frumoasa ta poezie mi-a adus aminte de serialul cu "Buffy, the Vampire Slayer".
    Imi placeau tare mult personajele, incat am avut rabdare sa le vad evolutia. Subiectul este intr-adevar fascinant, chiar daca par doar povesti.
    Cine stie, poate chiar vei gasi un final fericit...
    Zile frumoase si inspirate, draga Carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ehee, câte seriale de felul acesta am păpat la cină... :))
      Au zburătorii aceștia un fel de a intra pe sub piele, de a stârni visuri și vise. Să vedem ce-oi visa la duzina următoare! :)
      Îți mulțumesc pentru urări și îți doresc numai bine și tie!:)

      Ștergere
  3. Brrr! M-am racit! :) Noroc ca am citit ca nu intelegeam imaginea :):):)
    te impratisez... electronic, fara sa caut carotida! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am pus imaginea că avertisment, din păcate, după vreo două zile după ce am postat poezia. Dana m-a vizitat înainte. Imaginează-ți cum s-o fi răcit ea.
      Te îmbrățișez și eu, tot fără atac la carotidă. M-a amuzat teribil ideea. Mulțumesc pentru zâmbet! 😃

      Ștergere
  4. Wow, nu ma asteptam la un asemenea final! Daca as scrie scenarii de filme cu vampiri, cu siguranta ti-as cere acordul sa integrez poezia intr-unul. :))) E pacat sa ramana ascunsa aici, pe blog. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iese un serial. :)) Am scris deja episodul al doilea al poeziei.
      Mă bucur că te-am surprins.

      Ștergere