Minte de copil

Minunea cea strălucitoare a coborât din cer.
Stele in zbor s-au împletit în dansul efemer.
Apoi, atent îmbrăţisate, acoperă pământul.
Le spulberă şi le desparte, încrâncenat, doar vântul.

Minunea fragedă şi rece a invadat văzduhul
şi cotropeşte cu pasiune şi inima, şi duhul.
De-aceea stau uimită-n geam ca-n anul de demult
când m-am pierdut întâi şi-ntâi în astfel de tumult.

Credeam, cu mintea de copil, că stelele în zbor
au în baghete lungi de magi un nesfârşit izvor
şi-i aşteptam să-mi povestească de vrăji ce înmulţesc
astrele nopţii, le îngheaţă şi ni le dăruiesc.

Dar, în înţelepciunea lor, magii ce-aduc ninsoare
n-au apărut la ruga mea făcută cu fervoare,
chiar de-am promis doar coroniţe la capătul de an
şi că-i primesc cu dulci gogoşi ce umplu un lighean.

Magii sunt foarte responsabili, ţaţe mi-au explicat
şi le-a părut că-i amuzant, dar eu cred că-i păcat
să nu te laşi purtat în zbor de stelele de nea
prin amintiri în care lumea din vrajă se ţesea.
(2017)

Magii cuvintelor s-au adunat la Eddie că să ne destăinuie calea către vrăjile lor.