Alunec, mă găsesc, mă rătăcesc.
Sunt umbră cu mişcări străine,
sunt eu, cu tot ce mi-e firesc.
Şi mă învăţ de-a-ntregul pe de rost,
şi mă dezvăţ silabă cu silabă.
Sunt şi ce-am fost şi sunt şi ce n-am fost,
dar nu ştiu tot ce sunt când cineva întreabă.
Îmi sunt străină de la depărtare,
iar de aproape mă cunosc în amănunt.
Amestec stări cu firmituri de zare
şi deveniri cu frământări în lut.
Alunec dinspre mine, prin mine către lume
şi lumea mă cuprinde într-al ei tumult.
Ca să mă recunoască, mă strigă după nume,
dar când revin în mine sunt cu ceva mai mult.
Şi poate cât alunec prin lume, ne-nsemnată,
ca o patină scrijelesc pe scoarţa ei,
printre atâtea urme, o urmă delicată
ce-are să ţin-o vreme - o urmă de idei.
(2016)
Frumos, şi-mi faci poftă de scris, şi mi-e ciudă că n-am timp...
RăspundețiȘtergereMulțumesc! :)
ȘtergereEu sunt încă amorțită. E una din cele patru-cinci poezii pe care le-am scris în pauza pe care mi-am luat-o.
Spor la tradus și inspirație și viteză maximă când cedezi tentației! ;)
Mulţumesc :)
ȘtergereInspiraţie îţi doresc şi eu! Şi dezmorţire grabnică. Şi spor în toate. :)
Mulțumesc încă o dată :)
ȘtergereCraciun fericit, draga Carmen!
RăspundețiȘtergerePetreceri frumoase de sfarsit de an!
La Multi Ani cu sanatate, bucurii, impliniri!