Cuvintele mele se lovesc de tine ca de un zid
Unele ricoşează, altele se prind.
Le absorbi şi când te pătrund se schimbă
după chipul tău, tălmăcite într-altă limbă.
Cuvintele mele îţi vin ca o mănuşă
după ce le-ai mistuit până la cenuşă
şi le-ai renăscut din ceea ce eşti.
Să spui că-s încă eu în ele, să nu îndrăzneşti!
Singură în mintea mea făuresc o scânteie.
Singur în mintea ta aprinzi o idee.
(2015)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu