Cad stele de pe cerul meu,
le prind în palmă fremătând,
le-adun şirag pe-un fir de gând
şi le prefac în curcubeu.
L-atârn la gât şi-l port, avară,
tot cerul adunat pe-o sfoară.
Cad stele de pe cerul meu,
le prind în lacul tăcerilor adânci,
nu le agăţ de maluri şi de stânci,
nu le scufund în întunericul din tău.
Le-aprinde luna străvezie
în candele de nuferi închise-n poezie.
(2015)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Bine ai revenit!
RăspundețiȘtergereBine te-am regăsit! :)
ȘtergereFrumos...
RăspundețiȘtergereBine ai (re) venit!
Mulțumesc,Eddie!
ȘtergereBine te-am regăsit! Mulțumesc că am avut unde reveni! :)