tu pleacă,
cerând de la timp să ne uite.
În nerostire-ţi laşi scrumul
să şteargă
către mine cărări, amănunte...
Ce-a fost între noi va rămâne
candelă mută
ce-alungă o umbră-n tablou.
Târzie, ziua de mâine,
acută,
îţi simte parfumul... ca nou.
Nu-i între noi nicio umbră
să stea,
să ne-ntunece cerul
şi nici amintirea nu-i sumbră.
O stea
adânceşte misterul
rămas după neîntâmplarea
din noi.
Ne-ntrebăm ce-ar fi fost
de ne-ar fi cuprins zarea
pe-amândoi
în deplinul aceluiaşi rost.
(2015)
Amintiri şi versuri stârnite de Dana.
Mă bucur că ţi-am stârnit amintiri (frumoase sper), iar versurile sunt minunate, ca de obicei... :)
RăspundețiȘtergereFrumoase, Dana... După un timp din ce-a fost în cea mai mare parte frumos ne amintim numai frumosul... Şi pentru că mi-ai spus că "Chopin, ceai negru şi-o ţigară" e preferata ta am să-ţi răspund că "Nicio umbră" e unul din episoadele următoare. :)
Ștergere