Ecou neînceput

Ţi-am dat în dar cuvintele acestea
în care mă destram la ceas de seară.
Îmi cânţi tăcerea pe strune de chitară
şi o aprinzi, să ni se ducă vestea.

Din focul dintre noi a răsărit
o dimineaţă proaspătă, albastră
şi mi se-aştern dincolo de fereastră
cocori în zbor de aur valsând neistovit.

Mi-e foame de cuvânt şi sete ţi-e de cânt.
Se împletesc spirale din întâmplarea noastră,
în cercuri se dezleagă o pasăre măiastră
din şoaptele firave, dospite de pământ.

M-am destrămat poem, m-ai adunat pe strune
şi m-am primit în dar, din tine, înapoi.
La chip păream aceiaşi, pe dinăuntru - noi,
neînceput ecou, gata să ne răsune.
(2015)