vineri, 1 mai 2015

Păpădie de lut

Poartă-mă, păpădie, în albastru de vânt,
plămădeşte-mă iar dintr-un singur cuvânt
dintr-atâta potop de cuvinte ce curg
printr-un por de lumină la ceas de amurg.

M-ai părăsit sus, în mijloc de cer,
fulg de lumină cu halou de mister.
Să mă uiţi, dar pe unde încă nu-i seară,
pârjolită de-nalt ca de foc şi de pară...

Poate ştiu mai departe şi singură drumul,
poate scutur cu sârg de acuma şi scrumul
de pe aripi trecute ce, parcă, mă dor
de albastru apus din ultimul zbor.

presa între clipe o sete de tot,
iar ele ţeseau un fel de complot
să-mi extragă azurul, aşa, radical
din vârtejul de viaţă risipit ca la bal.

Eu urcam la pătrat infinitul pe scară
în avânt, dar secunda se făcuse amară,
otrava-mi trecea prin sânge în şoaptă
şi trăgeam de pătrat să-l prefac iar în roată.

Într-un cerc imperfect am urcat şi-am căzut,
păpădie de nor, păpădie de lut;
mi-au dat muguri din umeri, i-am desprins către viaţă.
Eu cobor înc-o vreme, lor le e dimineaţă.

Când o floare păleşte, în miez, o păstaie
îşi desface din teacă o idee ce taie
timpul în două cu un nou început
înfipt ca o spadă într-o mână de lut.
(2015)

Plămădesc din cuvinte o poartă spre lume
sau potop de idee. Îi găsiţi după nume
adunaţi într-o seară la astă răscruce,
apoi către ei căutarea vă duce.

12 comentarii :

  1. Păpădie de lemn, păpădie de lut
    Mi-ai făcut inima să îmi bată mai mult
    Şi mai tare, mai plin, nu găsesc un cuvânt
    Să arate ce simt, cand revin ...să ''te ascult''.
    Plămădita-i poveste dintr-un cerc şi-un pătrat
    Păpădie duioasă, cum le-ai pus cap la cap?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne bat inimi într-un ritm şi-o măsură
      de cuvânt dezvelind, de surâs prins pe gură.
      Tu m-asculţi când şoptesc, eu te-ascult în poveste,
      între noi ca un val o emoţie creşte.

      M-ai prins! Am scris cu cuvintele duzinei nişte strofe fără legătură una cu alta. Apoi am tras de ele să le îmbin în aceeaşi idee şi pe unde n-am putut am completat cu ale strofe. :)

      Ștergere
  2. Păpădie în zbor, păpădie în vânt,
    Un glob de lumină spre soare,
    Rotundul perfect născut din cuvânt,
    De care m-anin eu, păpădie de sare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păpădie de dor, păpădie de suflet
      ce aşterne lumina pe cale, pe zbor,
      te anini de rotund, te deschizi dintr-un sipet
      şi te dărui cuvânt din nestinse comori.

      Ștergere
  3. Poartă-mă, păpădie, spre verdele crud
    Uită de focul născut din cuvânt,
    Lasă tristeţea în praful de lut,
    Du-mă în zbor spre un alt început.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zbori, păpădie, cât poţi de departe
      pe unde se-aud ale vântului şoapte
      şi cât zarea-i nouă sub muguri de gând
      în tine să crească primăvara râzând!

      Ștergere
  4. De după norii argintii,
    corola ta de papadie
    lucind în irizări târzii,
    aprinde ceru-ntr-o făclie...
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De după norii argintii
      corola mea de păpădie
      lucind în irizări târzii
      s-a preschimbat într-o făclie
      pe care a aprins-o cerul
      sau poate că a fost pământul...
      N-am să dezleg astăzi misterul,
      dar voi păstra mereu cuvântul. :)

      Ștergere
  5. Păpădia să te ducă
    şi să nu te mai aducă
    din tărâmul cu verdeaţă,
    cu miere şi cu dulceaţă,
    cu oameni frumoşi şi buni
    - inimi pline de iubiri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i nevoie să mă ducă
      şi să nu mă mai aducă.
      Oamenii frumoşi şi buni
      sunt aproape şi îi simt
      surăzându-mi. Eu adun
      zâmbete ca pe-un alint. :)

      Ștergere
  6. Aici la tine e concurs, nu alta! Nu ma hazardez intre atatea poetese, asa ca spun doar ca sunt anume versuri mai sus care m-au facut sa tresar si chiar sa ma zbarlesc de emotie! Mi-e drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Emulaţie, inspiraţie... :)
      Am recitit-o prin ochii tăi... cu lacrimi. Dar dacă ţi-e drag, atunci e bine.
      Mulţumesc pentru că eşti, pentru că te simt aproape! :)

      Ștergere