vineri, 8 mai 2015

Autostop

O duduie cam bălaie, cum se zice,-n neuron
s-a suit într-un Ferrari roşu-aprins şi cu blazon
pe volan şi a pornit să străbată-autostrada,
posedând o grijă numai: să nu părăsească banda.
N-a contat că dinainte îi veneau maşini urlând
din claxoanele nervoase şi din far atenţionând,
n-a contat că un şofer a luat-o în balon
arătându-i către frunte cu un gest nu de bon ton,
n-a contat nici poliţistul care a iţit pe geam
un baton în dungi alb-negru, parcă mult prea tam-nisam,
n-au contat marcaje, semne, semafoare şi borduri,
n-au contat nici cele mai neaoşe înjurături
care bat orice obraz de-ar crăpa şi tencuiala.
Duduiţei n-au putut să-i înlăture beteala,
strălucire indolentă şi mândrie deşănţată,
ce-i spoia lipsa de cuget, pretinzând că-i judecată.
GPS-ul din dotare, resetat dintr-un buton,
o ţinea una şi bună: cu un glas ca un trombon
îi spunea s-o ia la dreapta la orice ieşire-avea
de pe calea de rulare. Blonda nu se supunea...
Ofuscat de ignorare, dar mai mult de ignoranţă,
GPS-ul şi-a dres glasul şi-a rostit, plin de speranţă:
"În cincizeci de metri-n faţă e-un refugiu de parcare.
Să opreşti, te rog acolo, dacă nu-i cu supărare.
Eu cobor. Nu pot răbda să văd câtă fudulie
zace într-o hututuie ce conduce o cutie!"
Blondei i-a crescut tensiunea după-aşa jignire gravă...
pentru-al ei frumos Ferrari. A oprit şi,-ntr-o epavă
preschimbat printr-o trântire de asfaltul dur şi rece,
GPS-ul coborât-a în picaj. Dar când să plece,
maşinuţa ei cea scumpă a trecut cu dreapta spate
pe cutia amuţită pentru o eternitate.
Roata, fâsâind puţin, s-a umflat decliv, apoi
o burtică-a dezvoltat, lăfăită în noroi.
Ca o neagră tragedie aventura s-a sfârşit:
lacrimi, ţipăt disperat, suflet tandru chinuit,
telefon la depanare şi maşină de tractare,
autostopistă blondă în refugiul de parcare.

Morala I

Blonda ar fi trebuit să-şi respecte GPS-ul.
Ea şi alţii pe alături ar fi evitat tot stressul
dacă nu l-ar fi tratat cum tratează-un babuin
coaja de la o banană ce-i serveşte drept festin.

Morala II

Poate ar fi trebuit să privească din balcon
maşinuţe roşii, iuţi şi să-şi ia un telefon
c-un căluţ cambrat pe el.I-ar fi fost atât de-aproape
de ureche şi de suflet, de poşeta ei cu clape!...

Confesiune sau morala III

Eu nu-s blondă, iar la creier cred că nu sunt blondă des...
De aceea îmi cer scuze de n-am scris pe înţeles,
supărând pe cineva. Este numai un şablon,
iar povestea am citit-o astăzi de pe telefon
când veneam de la serviciu, patru'ş'cinci de kilometri
de navetă. (Şi la dus sunt aceiaşi parametri.)
Când eram mai tinerică n-am avut cu ce plăti
taxa de şcolarizare, şofer spre a deveni.
Mai târziu lipsit-a timpul. Când avut-am timp şi bani
mi s-a diluat tot cheful, dup-atât amar de ani.
Şi tot fac autostopul, cincisprezece ani să fie,
după ce m-am săturat de tren şi cărăuşie
în dubiţe reci, murdare şi ades aglomerate.
La ocazie, comfortul e mai bun ca-n celelalte,
de costat costă la fel, iar viteza, de departe
îmi aduce un câştig măsurat în timp, fireşte.
(Mai e oare cineva care nu îl preţuieşte?)
Dar ca pasager, să ştiţi că am experienţă vastă
la ce are patru roţi, un motor, volan şi poartă
pe şosele om şi marfă. În mod neprofesoinist
pot să-mpărtăşesc impresii de-amator şi de artist
despre cum se ia o curbă în maşini de orice tip.
Doar în una n-am urcat, şi cred că nu-i niciun chip...
Le-am zărit trecând pe stradă... Acum sunt şi-ndată nu-s.
Parcă zboară; avioane le-aş numi, de-ar fi pe sus.
Poate că de-aceea-mi plac, fiindcă nu le pot atinge
poate că de-aceea dorul niciodată nu se stinge.
Ca să îmi astâmpăr, totuşi, din dorinţa ne-mplinită
am colecţionat... cu bani, oarecum nechibzuită,
şi ţin în bibliotecă, lângă cărţi, nişte machete
de maşini roşii şi negre, galbene, foarte cochete,
care poartă pe capotă un micuţ căluţ cambrat
Nu mă credeţi? De aceea le-am pozat şi arătat.
Până s-o opri vreuna să mă ia din drum spre casă
şi naveta să mi-o facă incredibil de frumoasă,
dacă plouă cu găleata, sau de toarnă din butoi,
dacă-i soare de îţi vine pe moment să te despoi,
dacă ninge, dacă-i viscol, dacă vine vreo furtună,
e pe drum o maşinuţă şi o inimă prea bună
ce mă duce ori m-aduce. Eu citesc, admir sau dorm...
şi sunt recunoscătoare omului care e OM.
Şi la fel vă sunt şi vouă c-aţi avut astăzi răbdare.
Vă invit acum la Eddie să citiţi pe fiecare
din cei ce-au scris cu duzina literei din alfabet
din poziţia a doua, pusă astăzi pe tapet.
(2015)

5 comentarii :



  1. Sunt sofer din ala bun,

    Fara falsa modestie;

    Mii de kilometri adun,

    Sub a talpii mele vrie!

    Am schimbat roti pe zapada,

    Baterii, am mers la RAR,

    La benzina am facut coada

    Si-nca nu am spart un far!

    In Ferrari n-am urcat

    Desi multe limuzine

    'n asta viata m-au purtat

    Fara sa ma-ndoi de bine!

    Am avut trei Volkswagen,

    Trei broscute, sic si bune,

    Un mic Ford, un Citroen

    Si-o Toyota, o minune!

    Nici un incident macar,

    Nici o mica julitura!

    Sunt sofer fara egal

    Desi blonda din natura! :)

    GPS. inca nu am

    Si spun sincer, ma gandesc,

    Decat sa ma zapaceasca

    Mai degraba ma lipsesc!

    Nu-mi doresc masini frumoase

    Nici nervoase, nici vestite.

    Vreau sa fie "sanatoase"

    Sa-mi serveasca linistite!

    Pentru mine o masina

    E un mijloc de transport:

    O conduc fara sa-mi vina

    Ca pe un bijoux s-o port!

    Nu mi-o asortez cu salul,

    Nici cu fardul ori sabotii!

    O conduc si ii fac plinul...

    Si imi plimb cu ea nepotii!


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-ai făcut iar să zâmbesc.
      Ai un dar, un har, ceva...
      Îl pui în cuvânt, firesc.
      Fruntea-mi descreţeşti aşa.
      În atâţia ani pe drum
      am urcat în, poate, sute
      de maşini şi ştiu acum
      că soşele-s străbătute
      de şoferi îndemânatici
      fie ei doamne ori domni.
      De n-ar fi, n-aş fi aici,
      aş fi printre pietoni,
      iar la slujbă aş ajunge
      cu vreun tren prea incomod
      şi-aş începe a mă plânge
      că pierd timpul în ăst mod.
      Am văzut femei ca tine
      care ştiu ce-i o maşină,
      o repară, conduc bine
      şi-i fac plinul cu benzină.
      Eu am scris o parodie
      dup-un banc, l-am înflorit
      şi-am sperat prilej să fie
      ori de râs, ori de zâmbit.
      Îţi doresc să-ţi plimbi nepoţii
      kilometri mii prin lume,
      să se bucure cu toţii
      de ce nici nu ştiu pe nume,
      să le-arăţi locuri frumoase
      şi oraşe minunate,
      peisaje-armonioase
      ori castele şi palate... :)

      Ștergere
  2. Să iţi spun poveste simplă:
    N-are blonde, nici valoare
    Dar de-un GPS şi-o Skodă,
    Şi cumnatul din dotare,
    Pot vorbi cu frenezie
    Şi pe alocuri cu umor,
    De-mi iese o poezie,
    Chiar de este cu ''omor'';
    Căci la drum odinioară
    Am pornit cam fără stres,
    Dar simţeam cum mă-nfioară
    Vocea de la GPS.
    Că la dreapta, ba la stanga,
    Ba vorbea neîntrebată,
    Am simţit cum mă stresează
    Vocea aia ..idioată!
    Îmi scuzaţi, vă rog, limbajul,
    Dar mereu mă enervez
    Şi îmi turuie tirajul
    Deşi pot să mă opresc.
    Cum spuneam despre omoruri,
    Ca sa nu clachez în mers,
    l-au închis încet sonorul:
    Deci adio gps!
    Sunt o bun şofer, se ştie,
    Şi pe jeep, şi-n gărgăriţe,
    Dar vreau linişte să fie
    Şi maşină fără fiţe!
    Am făcut navetă multă,
    Vreo 8 ani m-au prins pe drum,
    Şi-am fost chiar autostopistă,
    Am poveşti cu mult parfum
    De prin trenuri, camioane,
    Microbuze, ce găseam,
    Fericirea era mare
    De întreagă ajungeam.
    Azi ai picurat poveste
    Şi s-a derulat încet
    Lumea mea din tinereţe,
    Ce-o iubesc şi o accept.
    Împărţim cumva maşina,
    Căci doar una azi avem,
    Şi volanul, şi benzina,
    Soţul meu e un boem
    Şi nu vrea să se complice
    Cu-alte roţi şi dări în plus;
    E ok, şi n-am ce zice
    Căci o iau oricând ..la dus.
    Ce am scris mai sus, sper doară
    Să aibă şi înţeles,
    Net-ul meu cam vrea să moară,
    Şi nu pot să corectez.
    Dar Ferrari ştiu cam sigur
    Că nu-mi pare vreo maşină
    Prefer calul ce stă singur
    Priponit pe vreo păşune.
    Te salut voioasă toată
    Şi îţi mulţumesc frumos
    M-am simţit cam amuzată
    De un joc ad-hoc, frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu mă bucur c-ai zâmbit
      şi că ţi-ai adus aminte
      de-ntâmplări şi-ai povestit
      cum era mai înainte.
      Eu mi-aş lua şi un Ferari,
      de-aş avea maşini vreo zece
      şi-ar roade la ele carii
      în garaj printre ghivece.
      Dar cum am doar o maşină
      şi-o conduce soţul meu,
      îţi mărturisesc senină:
      când mi-o fi rău, cel mai rău,
      să îm fie ca acum,
      şi să fim noi sănătoase
      eu în ce-oi găsi pe drum,
      admirând maşini frumoase,
      tu, cu omul tău iubit
      şi cu câinii din dotare,
      cu motanul îmblănit,
      şi scriind istorioare,
      poezii, iubită tare! :)

      Ștergere
    2. ..nu vrei să ştii cat rad acum, mă prăpădesc de ras cum vorbim noi..in rime. Excelentă seara mi-ai facut, desi nu imi merge netul şi riscam a mă enerva. Te pup, cu drag...

      Ștergere