vineri, 17 aprilie 2015

Un vis n-a vrut să moară

Motto: "Le-am supravieţuit visurilor mele. A fost mai simplu să le las să moară, (...) deşi ştiam să le resuscitez." - Ana-Veronica Mircea

Mai am un vis care nu vrea să moară,
oricât de rar îl ud la rădăcină.
Cu încăpăţânare când dulce, când amară,
îşi trage seva albastră din lumină.

Aveam la început vreo zece visuri
şi le-am hrănit un timp cu sfâşieri de suflet.
Inima nu se-mpuţina, nu se scurgea-n abisuri,
ci-mbogăţea secunda cu un ecou de cuget.

Pe câteva le-am părăsit uitate-n câte-o gară.
Trenul nu mă-ncăpea cu aripile toate
şi le-am lăsat în sunet de tobe şi fanfară
acolo, pe peron, din umeri retezate.

Ca o păpuşă prinsă-n sfori de-un păpuşar nătâng
dansam pe-o muzică străină de mine şi de vis.
Piciorul drept mi-era asemeni celui stâng,
se-mpiedica mereu de sensul interzis.

Mă căutau la telefon dorinţele pierdute.
Le răspundeam sumar şi rece cu glasul înnodat
de hohote de plâns înnăbuşite-n multe
tăceri usturătoare în care m-am uitat.

Spirala cobora mai mult decât să urce
şi-ntr-un moment îmi adunam zdrenţele destrămate
ca un pribeag prin viaţă orbit, un fur ce
trăia frânturi de visuri atent desperecheate.

O tristă resemnare pe-altarul întâmplării
se cuibărise-n mine ca un sfârşit de eră,
dar mi s-a oglindit în ochi semnul mirării
când am văzut în plete cât sunt de efemeră.

Apoi l-am regăsit, ascuns într-un cotlon,
visul acela ce nu a vrut să moară.
Purta fundiţe-n păr, încă juca şotron
şi-n inimă-i vibrau strunele de vioară.

L-am strâns la piept cu drag şi de atunci trăiesc
fără de sfori şi-mi cânt singură partitura.
Clipele curg albastru şi-atâta de firesc,
croindu-i vremii altfel tiparul şi măsura.
(2015)

Duzina de cuvinte s-a potrivit mănuşă
pe gândul răsărit din vorba tuşei Vero.
Deschideţi cu curaj la Eddie înc-o uşă
în lumea asta scrisă din unu şi din zero.

2 comentarii :

  1. Un vis n-a vrut să moara, erai in el topită
    Cu orişice celulă, primită şi zidită,
    Cu liberul arbitru ce l-ai ţinut de mână
    Tu l-ai păstrat în tine, nu l-ai lăsat să moară.

    Nu ştiu cat de potrivite sunt randurile mele, dar tu esti zana incrucişărilor de cuvinte; eu doar iţi spun in versuri cât mă bucur cand te pot citi..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt foarte potrivite, Adriana!
      M-ai atins cu liberul arbitru... pe care l-am regăsit după ce îl rătăcisem prin scutecele copiilor şi prin cratiţele din bucătărie. Cât despre vis, au fost perioade în care l-am uitat cu desăvârşire. Din fericire, a fost încăpăţânat şi m-a tot tras de mânecă până când m-am topit în el.

      Mulţumesc mult, Adriana, că vii, că citeşti şi mă lauzi în vorbe mai frumoase decât cred eu că merit! :)

      Ștergere