Motto: "Le-am supravieţuit visurilor mele. A fost mai simplu să le las să moară, (...) deşi ştiam să le resuscitez." - Ana-Veronica Mircea
oricât de rar îl ud la rădăcină.
Cu încăpăţânare când dulce, când amară,
îşi trage seva albastră din lumină.
Aveam la început vreo zece visuri
şi le-am hrănit un timp cu sfâşieri de suflet.
Inima nu se-mpuţina, nu se scurgea-n abisuri,
ci-mbogăţea secunda cu un ecou de cuget.
Pe câteva le-am părăsit uitate-n câte-o gară.
Trenul nu mă-ncăpea cu aripile toate
şi le-am lăsat în sunet de tobe şi fanfară
acolo, pe peron, din umeri retezate.
Ca o păpuşă prinsă-n sfori de-un păpuşar nătâng
dansam pe-o muzică străină de mine şi de vis.
Piciorul drept mi-era asemeni celui stâng,
se-mpiedica mereu de sensul interzis.
Mă căutau la telefon dorinţele pierdute.
Le răspundeam sumar şi rece cu glasul înnodat
de hohote de plâns înnăbuşite-n multe
tăceri usturătoare în care m-am uitat.
Spirala cobora mai mult decât să urce
şi-ntr-un moment îmi adunam zdrenţele destrămate
ca un pribeag prin viaţă orbit, un fur ce
trăia frânturi de visuri atent desperecheate.
O tristă resemnare pe-altarul întâmplării
se cuibărise-n mine ca un sfârşit de eră,
dar mi s-a oglindit în ochi semnul mirării
când am văzut în plete cât sunt de efemeră.
Apoi l-am regăsit, ascuns într-un cotlon,
visul acela ce nu a vrut să moară.
Purta fundiţe-n păr, încă juca şotron
şi-n inimă-i vibrau strunele de vioară.
L-am strâns la piept cu drag şi de atunci trăiesc
fără de sfori şi-mi cânt singură partitura.
Clipele curg albastru şi-atâta de firesc,
croindu-i vremii altfel tiparul şi măsura.
(2015)
Duzina de cuvinte s-a potrivit mănuşă
pe gândul răsărit din vorba tuşei Vero.
Deschideţi cu curaj la Eddie înc-o uşă
în lumea asta scrisă din unu şi din zero.
Un vis n-a vrut să moara, erai in el topită
RăspundețiȘtergereCu orişice celulă, primită şi zidită,
Cu liberul arbitru ce l-ai ţinut de mână
Tu l-ai păstrat în tine, nu l-ai lăsat să moară.
Nu ştiu cat de potrivite sunt randurile mele, dar tu esti zana incrucişărilor de cuvinte; eu doar iţi spun in versuri cât mă bucur cand te pot citi..
Sunt foarte potrivite, Adriana!
ȘtergereM-ai atins cu liberul arbitru... pe care l-am regăsit după ce îl rătăcisem prin scutecele copiilor şi prin cratiţele din bucătărie. Cât despre vis, au fost perioade în care l-am uitat cu desăvârşire. Din fericire, a fost încăpăţânat şi m-a tot tras de mânecă până când m-am topit în el.
Mulţumesc mult, Adriana, că vii, că citeşti şi mă lauzi în vorbe mai frumoase decât cred eu că merit! :)