Nu dăm telefon la salvare
pentru fiecare
fluture care moare,
nici pentru floare,
nici pentru înfiorare.
Nu purtăm nici măcar
doliu la vedere.
Poate că-l ascundem amar,
şi-n zgomotul lumii rostogolit
peste noi păstrăm o secundă de tăcere
după ce fluturii ne-au părăsit.
(2015)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Frumos, ca de obicei.
RăspundețiȘtergereIubesc fluturii. Si culorile lor.
Frumuseţe fragilă şi efemeră...
ȘtergereMulţumesc, Ruxandra! :)