Umbra unei iubiri

Ai găsit iubirea perfectă?
Dacă-mi spui da, poate-ai trăit prea puţin,
poate că timpul încă nu îşi reflectă
umbrele lungi cu alură de spin.

Dacă-mi spui nu, atunci ştiu c-ai visat-o:
oprind timpul în loc sau în galop de secunde,
andante-ori allegro şi apassionato,
mângâieri şi cuvinte în ecouri, în unde.

În căuşul de palme îţi stătea ca în cufăr
inima caldă potrivită exact
pe degete blânde ca petale de nufăr
ce-au lăsat semn târziu, o pecete de pact.

Un cuvânt îţi era nerostit jumătate.
Celălalt îl prindea de un gând nenăscut,
ce visai împlinea şi dorinţa în fapte
ţi-o-ntrupa înainte de a o fi avut.

Începeai dintr-o margine a celui iubit,
te sfârşeai unde-avea trupul său început.
Trup şi suflet apoi vi s-au prea împletit
şi de-ales înapoi nu puteaţi, să fi vrut.

E mai greu de uitat când a fost o iubire
perfectă aproape, aproape-mplinită
ce-a sădit o sămânţă de sublim, dând de ştire
c-ar putea, că ar fi, c-ar luci nesfârşită,

o iubire pierdută un pic prea devreme,
înainte de nor, înainte de rană,
o iubire păstrată în suflet prin vreme,
să-i ţină de sete, să-i ţină de hrană.

Iubirea aceea s-a întins ca o umbră
pe iubirile toate ce-au urmat mai târziu
şi, oricât o alungi, parcă tot îţi mai umblă
ca ispita prin sângele iute şi viu...
(2015)

Ce iubiri îşi aruncă umbra şi unde
aflaţi din tabel în două secunde,
cât se-ncarcă o pagină, apoi să citiţi
ia un pic mai mult, dar e bine să ştiţi
că nu-i timp pierdut şi veţi câştiga
un zâmbet, o lacrimă, o rază de stea...