în noaptea de april plină de stele
în care mai ţin minte bine
cum ne dansau nebune iele
prin sânge-n triluri de privighetoare
desperecheate sub argintul lunii
şi roua lăcrima sub tălpile uşoare
şi-o frământam şi noi tot ca nebunii.
"Şi mi-e de noi, şi mi-e de tine"
în noaptea de april cu cerul negru
în care-ai dispărut ca o himeră
cu mersul apăsat, alegru,
rostogolindu-mă în altă eră
în care-au amuţit privighetori
desperecheate de atâta umbră
şi roua curge pe obraz din nori
şi lasă urmă-adâncă lângă urmă.
Şi mi-e de noi? Şi mi-e de mine
în noaptea de april târzie
cu luna secerând un colţ de cer
în care te-am topit ca pe-o stafie
şi-am înţeles că mi-ai fost efemer,
un vis, o-nchipuire fără nume.
M-am învelit în trilul de privighetori
călătorind o viaţă şi o lume
din noaptea de april în zori.
(2015)
Din noaptea de april în zori.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu