Că sunt atât de multe şi diverse
şi unele din ele se întrepătrund.
De-aceea că nu e ieşire ni se pare.
Chiar dacă marginile le-ar fi şterse
tot n-aş putea să mă ascund
de cercul din trecut, de cele viitoare...
Şi-apoi depinde din ce punct priveşti
şi din ce unghi desfereci perspectiva,
căci dintr-o parte orizontu-i mai rotund,
din alta culmi muntoase îl ascund
şi-un arc de cerc întins din el lipsi-va
ca o eclipsă-n care oglindeşti
o nerostire ca final al unei vechi poveşti
Cercul cuprinde-n el şi zămisliri
chiar dacă e-o rotire nesfârşită,
puncte perfect rotunde de vedere
care ar trebui atinse-n şerpuiri
ca să mai afli încă o părere
despre ce eşti şi-apoi să nu te miri
când ţi se face strâmt căci alţii văd himere
pe unde umbli cu desaga peticită
de-atât trecut, de-atâtea amintiri.
Poate că cercul s-ar deschide mai uşor
şi cu mai multe rotunjimi incluse,
tangente, intersecţii sau planuri suprapuse,
dacă că n-au toate punctele un scor
şi unghiurile de vedere nu-s obtuze
ori curbele aleatorii nu-s reduse
la capete pătrate sau umbre în decor.
(2015)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu