Ce-i omul când nu ştie
că lanţul poate să îl rupă?
Omul pe lanţ şi-n urmă să erupă,
lanţul pe om şi om să nu mai fie...
Ce-i omul lipsit de hotărâre
sau când alegerile-i sunt facile
şi făr-un ideal în zarea unei zile?
Autocondamnat la silnică târâre...
Şi ce e omul când cutează
să rupă lanţul, chiar dacă taie-n carne,
şi să renunţe la coaja de pâine ori la haine
cu inima deschisă şi vitează,
decât un visător ce scrie viitorul
cu gândul, cu cuvântul, cu fapta şi cu dorul?
(2015)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu