vineri, 27 martie 2015

O cumpănă

Un nor s-a ivit în zare şi e negru ca misterul.
Vântul îl învolburează, mătură cu el tot cerul.
Norul muşcă din senin şi-l înghite cu nesaţ,
Soarele se-ascunde iute să nu fie prins în laţ
şi un cor din altă lume asurzeşte tot văzduhul
şi, cu glasuri tunătoare, spune că-şi dă lumea duhul,
dacă nu pe veşnicie, atunci pentr-un ceas ori două,
cât din norul cel grozav precum la potop ne plouă.
Focuri se aprind în cer şi-l brăzdează des şi nu e
unul mai mic decât altul, unul nu-i o flăcăruie
Câte unul întrupat într-un paloş de lumină
se scoboară ca pe scări pân-ajunge în grădină
şi-apoi spintecă pământul ori vreun falnic arbore,
un călău ce judecă aducându-şi martore
tunete rostogolite plastic în prăpădul ploii
dintr-un munte în alt munte pe făgaşul lung al văii.
Fulgerele cumpănesc la dreptate o clipită
şi dreptatea împărţită e-arzătoare şi cumplită.
Norul ce-a iscat dezastrul peste ea şiroaie toarnă.
Plânge-n hohote natura dintr-o ne-nţeleasă toană.
O sămânţă strecurată de pohoiul astei ploi
într-o crăpătură strâmtă astupată cu noroi
pare un rebel ce-ncearcă s-o scape de la pieire.
E un bob ce poartă-n el miez firav de nemurire.
(2015)

Alte duzini, poate nu la fel de furtunoase, dar, cu siguranţă, pline de har găsiţi aici.

4 comentarii :

  1. Superba descriere a vietii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Arzatoare si cumplita
    vezi, dreptatea impartita,
    dupa legi ori dupa stele,
    nu opreste-n veci natura
    sa isi vada de-ale ele!
    Si, desi n-om credem noi
    in povesti de prin carti sfinte
    nemurirea o vedem
    intr-un bob micut de linte!

    Cu drag :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...Într-un bob micuţ de linte,
      într-un ţânc, într-o idee
      pe care s-o ţină minte
      ţâncul când i-or da tuleie
      şi s-o crescă-n altă formă
      potrivită lui şi vremii
      s-o sădească, nu ca dogmă,
      ci sămânţa îndoielii...

      Mulţumesc! Te îmbrăţişez. :)

      Ștergere