Stau la pândă cu sufletul la gură.
Pândesc momentul acela în care mi se schimbă viaţa,
faţa, decorul, sentimentele, ceva...
Ceva se schimbă, nu ştiu încă ce anume,
dar e important să nu ratez clipa aceea în care devin.
De-un timp am început să casc şi pleoapele mi-s grele,
mi-e greu să fiu atentă la detalii,
oamenii îmi vorbesc, eu răspund anapoda...
Îmi spun obosită: "Fie ce-o fi!"
şi trag un pui de somn
pe perna unei întâmplări banale.
Mă trezesc buimacă şi privesc peste umăr.
Bag de seamă că de când aştept clipa
mi s-au schimbat faţa, sentimentele, decorul, viaţa...
Clipă după clipă, după clipă...
(2015)
Cuvinte iscate de poemul Citei despre însemnătatea fiecărei clipe.
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
O imbratisare de o ... clipa cat veacul! :)
RăspundețiȘtergereCât veacul de plină. :)
ȘtergereE atat de mult suflet in poeziile dumneavoastra!
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţişez şi pe tine. Mulţumesc! :)
Ștergere