Spital de urgenţă

În inima mea e-un spital de urgenţă
în care salvări aduc disperări,
tristeţi, şi dureri, şi cărunte mirări.
Le caut un leac mai presus de-aparenţă.

Unghii scrâşnind rod un alb scorojit
pe pereţii răbdării, încercată ades.
Se crestează fisuri, dar, când am de ales,
tencuiesc şi le-astup cu tăiş de cuţit.

Port pe buze surâs şi pe frunte o cută,
pe gene mi-atârnă uneori un fior,
alteori mi-s scăldate de tăceri care dor,
iar sub pleoape se zbat sprinturi iuţi ca de ciută.

Artificii erup din gheaţa tăcerii.
Tăcerea ascunde un crâmpei de gândire,
dar umbra ei plină răzbate-n privire
cu conturul neclar printre semnele vrerii.

Un sistem învechit şi rodat ca o moară
macină semne şi desface-nţelesuri
în inima mea închizând universuri
de trăiri cu parfum de migdală amară.

Echipam entităţi de-apărare cu scut.
Azi mi-e scutul o sanie pe care cobor
prin păduri de surâs sau pe pârtii de dor.
Nu mă tem de ce vine şi nu fug de trecut.

Un spital de urgenţă îmi vindecă iute
disperări şi tristeţi, ori dureri de moment.
Altele-mi sunt tatuaj permanent
pe pereţii răbdării şi pe frunte, în cute.

Trag pe deasupra un pulover cu guler
şi-mi acopăr de ochii străini orice semn.
Deschid o şampanie şi îmi caut îndemn
să erup artificii din lumină de fulger.
(2014)

În timpuri în care în spital de urgenţă
disperări şi dureri ard pe trupuri rănite
şi de ură-s deschise prea devreme morminte
veţi găsi tot aceste bolduite cuvinte
în păreri inspirate, pline de pertinenţă.