Felii de viaţă

Viaţa mi s-a dăruit felii
subţiri, aproape străvezii,
unele fade, altele aromate,
dulci sau amare, acrite, întinate,
iuţi, câteodată, sau pline de savoare.
Le-am înghiţit la rând pe fiecare
cu încântare sau indiferenţă,
în silă, dovedind perseverenţă,
m-am desfătat sau am strâmbat din nas,
au fost şi unele din care mi-a rămas
câte-o fărâmă în strachină sau pe la gură
fiindcă-a fost mai mult cu o îmbucătură
decât găsisem rost sau pentru c-am păstrat
s-alung un gust anost cu gustul parfumat.

Felii subţiri cât clipa, nici nu le bag de seamă
când se desprind din viaţă. Alunecă şi cheamă
sau trec cu nepăsare şi eu rămân de ele
când uit să muşc şi rătăcesc prin stele...
Din când în când mă ia în stăpânire
o foame disperată de forma cea subţire
desprinsă de cuţitul vremii din fructul meu de viaţă
şi-mi număr din felii... a câta dimineaţă?
Al câtelea apus îmi înroşeşte zarea?
A câta muşcătură mi-aduce depărtarea?

Felii subţiri, firave transparenţe,
s-au suprapus şi-au destrămat cadenţe
înfiripând alt marş către un alt hotar...
Felia mea de azi e taler de cântar.
(2015)