Un nor alb lasă
o umbră în lumina
care-l înălbeşte.
Culori se-adună
într-o singură rază
imaculată.
Cum afli albul
sub scrum, când nu ştii focul
şi arsura lui?
Pete de viaţă
spăl de pe mâini ori faţă...
Albul se-nvaţă.
Pe frunte gând alb,
în suflet sentiment dalb,
azi, după scăldat.
Cad ninsori în păr,
albă înţelepciune...
Apoi, amintiri...
Dantele albe
se ţes pe gherghef de ram
când plouă stele.
(2014)
O provocare
îşi primeşte răspunsul
alb în cuvinte.
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
white light
RăspundețiȘtergereshine a light
sing a song
all day long!
:)
ȘtergereI'll sing with words
because my vocal cords
can't sing all day long
or only a line of song.
Albul se-adună, discret,
RăspundețiȘtergereNe-nvaţă cu el, şiret,
Peste noi ninge, încet.
Concret.
Ninge încet prin plete, prin oase,
Ștergereninge prin trupuri şi ne scârţâie timpul,
ni se aspreşte-n zăpadă şi chipul,
numai în suflet rămânem frumoase. :)
Albul in versuri,
RăspundețiȘtergereTransparenta de suflet,
Fina dantela.
Motiv pentru gând
Ștergeresă cutreiere ninse
de înţelesuri.
Cand porti alb esti frumoasa. Tu tii la alb si il pui in versuri!
RăspundețiȘtergereCu drag
Mulţumesc mult, Cita! Cum spuneam... motiv pentru gând. :)
ȘtergereUn fulg de lumină, în vânt
RăspundețiȘtergereîmparte mirări pe pământ,
intensitate ascunsă
într-o ninsoare nespusă.
Am să mai ning şi-am să mai spun
Ștergeream să mă mir de vântul nebun
ce iscă gând când m-aştept mai puţin...
Cu mulţumiri, acum mă-nclin. :)