rafturi umplea, umplea sertare
cu file strânse în dosare
supuse lentei prăfuiri.
Totul se ordona precis,
c-un simţ al vremii infailibil,
detaliat şi-aşa sensibil
încât le-ai fi găsit şi-n vis.
Un raft pe-o stinghie fragilă
a scârţâit, a pârâit
şi-apoi s-a răsturnat subit
rupând ori rătăcind o filă.
Iar arhivarul, schimbând feţe acre,
s-a apucat de reparat
şi-apoi de strâns şi ordonat
dosarele cu pagini sacre.
În rama vechiului dulap,
cioplind un şanţ cu dalta,
a introdus, luat de gata,
înc-un sertar în care-ncap
anexele adăugate
ca prelungiri în viitor,
urmări ce au avut izvor
în amintirile-arhivate.
La radio se întâmpla
pentru a nu ştiu câta oară
o melodie: o chitară,
un glas vibrant care uimea.
Senzoriala experienţă
lipsea din raftul răsturnat
şi, pe deplin emoţionat,
a-nlocuit acea absenţă
cu amintirea mai recentă,
în alt dosar, pe altă filă
ce-şi aştepta praful, umilă
în trecerea indiferentă.
În lunca vremii vânturam
studiul de caz înscris mai sus
şi cântăream cât praf depus
mi-ar frânge-un raft dacă eram
eu arhivar în locul lui...
Dar eu mai uit, mai pierd, mai scad,
mie secundele îmi cad -
nisip în timpul meu hai-hui.
la care n-am gândit demult
şi-nvii surâsul vechi şi mut,
îmi amintesc de-acea copilă
care nu-şi arhivase visuri,
n-a strâns, ci-a ars în sentimente,
în flăcări iuţi şi-n jaruri lente,
pe pisc ori margini de abisuri.
Nu cântăresc pulberi şi praf .
Măsor distanţe şi albastru,
drum cu tovarăşi ori sihastru
în următorul paragraf.
(2014)
Alte scrieri cu aceleaşi douăsprezece cuvinte sunt arhivate în tabelul găzduit de Eddie.
Mi-au placut versurile tale, sunt profunde si exprima ganduri frumoase.
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Eddie! N-am ştiut unde mă vor duce cuvintele duzinei atunci când am început să scriu. Gândurile s-au legat unul de altul pentru fiecare cuvânt bolduit. :)
ȘtergereNu ştim nicicând ce importantă
RăspundețiȘtergereşi trecătoare este clipa,
că nu rămânem cu nimica,
decat cu amintiri pe raft;
acum avem vorbe în draft
şi taste ce stârnesc un gând
ce scutură, din când în când,
praful memoriei c-un click
destul de mic.
Mi-e dor de mine, cea de atunci
ce rătăceam printre cuvinte
nescrise, de neluat aminte,
dar care au pus sclipiri de argint
în orice-aş scrie acum...timid.
"Timid" e sigur doar o rimă,
Ștergerecăci scrisul tău e plin şi-animă
gânduri şi întâmplări pe raft.
Sunt curioasă ce-ai în draft...
Cea de atunci, încă nescrisă
se-aşterne astăzi în cuvinte,
poate c-un pic mai multă minte
şi mai săracă în iluzii,
dar ştiu că inima-i promisă
poveştii, versului, ideii...
Şi-acuma, în loc de concluzii
îţi mulţumesc pentru cuvânt,
cel de aici şi cel de când
te-oi întâlni c-un click pe taste
prin praf de amintiri, de astre...