luni, 20 octombrie 2014

Întâlnire

Ne-am întâlnit cândva pe firul unui gând,
eu îl puneam în vers, tu-l murmurai cântând,
eu împleteam cuvinte şi le prindeam de el,
tu sunetele blânde le picurai la fel.

Tu îl vindeai în piaţă, îţi întindeai taraba,
eu îl uitam pe-o foaie ori îl dădeam degeaba,
ţi-l cumpărau pe bani cei care îl ştiau
şi mi-l furau pe-un zâmbet cei care îl găseau.

Nu, nu-l găseau pe foaie şi nici pierdut pe-alei,
ci îl aflau ascuns, strâns bine, prins în ei.
Şi cei care-l plăteau, plăteau tot ce erau
când sufletele lor cu gândul tău cântau

a împlinire veche ieşită la lumină.
Mie-mi cânta cuvântul, sufix şi rădăcină,
ţie-ţi curgea ca vântul prin ramuri înflorite
şi îţi ningeau petale de sunet în ispite.

Măşti ni se spulberau şi nu băgam de seamă,
măşti le cădeau şi lor şi nu simţeau vreo teamă
de-această despuiere, de-atâta translucid
vibrând ca o vioară şi de-adevăr avid.

Ne-am întâlnit cândva pe firul unui gând.
Ne cunoşteam demult, nu ne-am văzut nicicând
şi nu ni s-or atinge privirile vreodată,
dar întâlnirea noastră e-atât de-adevărată...
(2014)

Ne-am întâlnit la o răspântie sub un cuvânt ca semn
şi ca ispită ce-i făcuse metaforei îndemn
ca să se zămislească şi povestirii să se spună.
Apoi la Eddie în tabel cuvântul ne adună.

10 comentarii :

  1. Îmi place eticheta "preferatele mele". Exact aşa se numeşte şi categoria în care includ eu poeziile tale. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Tu pluteai pe un fir de cuvânt,
    străbătând prin lumină rămăşiţe de gând,
    praf de stele-mi lăsau paşii tăi,
    licurici, felinare pe-alei,
    să găsesc într-o umbră a ta
    o idee, ce-o pierdusem cândva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i pierdută ideea, ci se-ascunde de noi
      şi răsare-n lumină când o vrem înapoi.
      Când ni-i nevoie de licărul ei
      paşii singuri se-ntorc pe uitate alei.

      Mulţumesc mult! :)

      Ștergere
  3. Te întâlnesc in clipe de frumuseţe vie
    Pe-un fir firav de vorbă, pe un cuvânt, se stie;
    Prin ele-ţi simt puterea şi emoţia ce vine,
    De parcă, de o viaţă, ne ştim cum se cuvine.

    Te îmbrăţişez cu drag, Carmen..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne ştim prin cuvinte. Cuvintele-s pline
      şi fire se-nnoadă când se-ajung, se-mpletesc.
      Apoi se preling între mine şi tine
      emoţii. Îmi dărui şi-ţi trimit... Mulţumesc,

      Adriana! Cu drag te îmbrăţişez şi eu! :)

      Ștergere