Ca un mănunchi de maci...

Mi se făcuse-un fel de primăvară
târzie şi-nflorită ca un mănunchi de maci.
Tumultul ei făcuse să apară
în sufletul meu tânăr un alt tumult, stângaci.

Dar repede s-a revărsat pe chipul tău banal
şi repede te-a îmbrăcat în stele,
ţi-a pus coroană şi-am plecat la bal
pe-un cal măiastru îmboldit de iele.

M-ai învârtit în dansuri în văzduh,
flăcări dansau când ne atingeam privirea
ca un mănunchi de maci împrăştiat de-un duh
şi dansului i-am pus un nume nou: iubirea.

Mi se făcuse vară în tot acel pârjol
şi-o sete dezlegată adânc la rădăcină.
Ca un mănunchi de maci mă scuturam de dor
când nu-mi erai aproape, când nu-mi erai lumină.

Te întorceai din când în când cu ploi
şi-mi înfloreau în roşu cuvintele şi zarea,
şi iar dansam aşa cum numai noi
ştiam şi aprindeam sub paşii iuţi cărarea.

Mi-ai spus că munţii nu sunt prea înalţi,
mi-ai spus că marea nu-i de-ajuns de mare
ca dansul să ni-l curme şi că nu sunt alţi
ca tine dansatori sub lună şi sub soare.

Ca pe-un mănunchi de maci m-ai adunat în glastră
şi dansul mi l-ai strâns în strop sălciu de apă,
zarea mi-ai pus-o-n ramă îngustă de fereastră
iar focul mai putea doar în apus să-ncapă.

Munţii erau departe, marea se distilase
sub vântul vorbei uitate în trecut,
curgeau pe-obraji petale, parcă ne blestemase
mănunchiul trist de maci, împuţinat şi mut.

Sub tălpi îmi stau petale, sânge de primăvară,
dansul ameţitor pe toate le-a strivit.
Ca un mănunchi de maci m-am scuturat spre seară...
Oare te-oi fi crezut? Oare te-oi fi iubit?
(2014)

Eddie a lansat a şasea ediţie găzduită de el a jocurilor noastre şi ne-a oferit o melodie ale cărei versuri au stârnit ca reacţie poezia aceasta.

Vorbe frumoase-n cântec şi promisiuni eterne...
Cât dragostea trăieşte şi cât e-adevărată
or fi şi ele împlinite, dar când e scăpătată
cuvintele-s doar umbre, cochilii seci şi terne.