Neistovită e prostia lumii

Motto: M-a istovit prostia lumii.
Mă dor până şi gărgăunii!
(Istovire - Ana-Veronica Mircea)

Un circ bizar în tonuri ţipătoare
din care sunete stridente se aud şi dor
se plimbă printre noi, oricât ar fi de soare,
şi-opreşte gândul să devină viitor.

Neistovită e prostia lumii,
lovind în faţa celui ce vrea să o înfrunte
şi caută un cifru pe marginea genunii
ca să-i deschidă ochii dinapoi de frunte.

Îşi spală-n public lenjerie,
şifon de cea mai proastă caliate,
aflat în stoc nelimitat în magazie,
cu marginile zdrenţuite, destrămate.

Vrei s-o distrugi sau să o converteşti
întru idee dreaptă, bun-simţ şi înţeles.
Prostia parcă ştie ce-ncerci, ce urmăreşti
şi se-ncăpăţânează s-apuce în alt sens.

Apeşi pedala ca s-o prinzi din urmă
şi te loveşti cumplit de ochiul mat.
Te-alegi nu c-o durere de cap, ci cu o sumă
de crâncene migrene ce rod neîncetat.

Te-ascunzi o vreme şi încerci să uiţi,
te-nchizi în filigorie, eşti fără apărare.
Ea, ca un şarpe alunecând în valuri iuţi,
se plimbă-n jur năucă în volte-ameţitoare.

Dar, în sfârşit, ignori reptila şi durerea scade.
Eşti istovit şi-ţi meriţi cu-adevărat odihna.
Ridici ideea-n faptă până când îţi cade
alt bolovan în cap şi îţi încheie tihna.

E un noroc acesta, că-n zestre ai uitarea
şi-ntre dureri te mângâie, te linişteşte.
Fie prostia-ntinsă din mal în mal cât marea,
cât uiţi că ea există plămada faptei creşte.

Parc-aş fi povestit de facere-n dureri
şi spun: "Acum lumină să se facă!"
Îmi las vorba de azi, iscată dintr-un ieri,
să meargă către mâine. În duh n-o vreau săracă.

Tot ce am scris aici nu-nseamnă, însă,
că mâine cineva nu va avea,
cu palmele-ncleştate pe tâmple şi cu gura strânsă,
o straşnică migrenă din pricina mea.
(2014)

Ca să îmi fie duzina completă vă pun o întrebare
cu referire la istorie. Ce credeţi despre komintern?
A fost dovadă de inteligenţă sclipitoare
şi trist neînţeleasă sau de prostie dusă la extrem?

Cu-această rezolvare de final
la psi înscriu duzina oficial.